După rătăciri aventuroase prin țări îndepărtate, murdare,
incintant-dezorganizate și furtunoase în colorit, TropaTrop a eșuat în patria
fițoșeniei, pe care o programasem de-abia pentru la bătrânețe, fiind prea
aproape și prea confortabilă... Dar cum artistul
nedus în Franța nu-i artist cu pașaport în regulă J, m-am sacrificat și
iată-mă-s cu rucsacul în băț la Strasbourg, pentru următoarele 4 luni. Acolo
unde bate inima Europei, unde-i funcționează „organismele” administrative –
instituțiile europene...
Coborând din sferele birocratice în stradă,
„microorganismele” sunt la fel de energice – Strasbourgul viermuiește de tineri
din toată lumea – studenți, stagiari la Parlamentul European, profesori de diverse
limbi străine... La cantina facultății întâlnesc oamenii cei mai diverși, cred
că reprezentanți ai tuturor națiilor s-au amestecat aici și stau, hămesiți, la
coadă, în pauza de masă. Limba de bază pentru comunicare e franceza, nu
engleza, cum ne-am obișnuit „all over the world”.
Detalii tehnice: eu am zburat cu Lufthansa care te duce doar
până în Frankfurt, de unde iei un autobuz care merge la Strasbourg (despre care
nimeni nu știe nimic de unde pleacă, mare confuzie, chiar mă miram, oi fi în Germania?!)...
nu recomand neapărat varianta asta, însă pentru mine a fost cea mai convenabilă
ca preț.
Strasbourgul e un oraș cu alură boemă, plin de bicicliști
care îți taie calea peste tot, călare pe niște armăsari cu pedale vechi și
deșelați (din câte mi s-a spus, se fură mult biciclete, așa că fie nu se riscă
să ia ceva mai bun, fie zdroncănesc căluțul un semestru, după care îl vând). La Strasbourg nu sunt reguli de trafic decât
pentru mașini. În rest, pietonii și bicicliștii traversează ca pe miriște...
După câteva zile de stres, am găsit printre ultimele camere
de la Residence des Arts (nume întâmplător, nu e cămin de artiști) pentru care
achit venerabila sumă de 260 de euro plus electricitate... din
atotcuprinzătoarea bursă de 406 euro pe lună... În plus, francezii sunt ca
niște șoricei de bibliotecă – iubesc hârtiile. O mie și una de formalități
printre care și obligația de a asigura locuința (dacă te cazezi la cămin) sau
asigurarea de răspundere civilă obligatorie pentru a folosi materialele de la
facultate...
A se remarca politia pe bicicletă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu