Derawan este imaginea tipica la care oamenii se gandesc cand cineva pronunta "Indonezia" - apa turquoise, palmieri, liniste...
Mi se pare incredibil ca asa ceva exista in realitate, fara filtre de culoare, fara prelucrari pentru tv... Derawan are in corp linistea fericirii, un drog care te fura de la prima privire inspre pasarelele lungi de lemn care patrund in apa limpede. Poti da ocol insulei intr-o ora, casele sunt impodobite cu flori colorate, din cer te privesc palmieri asa cum vezi doar in cartile postale sau ghidurile de calatorie.
Primul meu gand a fost ca este un loc minunat unde sa te intorci la finalul vietii. Am petrecut in Derawan doar o zi si jumatate, suficient cat sa imi lase impresia ca este un loc la capatul lumii, la granita spre o alta lume...
Noaptea, plimbandu-ma pe plaja, cu intunericul in fata, am senzatia ca pasesc spre o alta lume, spre infinit, spre Nimic. Pasarela de lemn ne duce adanc in aerul de mare, in muzica fosnitoare, sub cerul care se deschide ca o harta, ca o coala de hartie, un planetariu real. Nimic nu mai conteaza deja, ce am trait, ce voi trai, sub infinitul care iti ia mintile. In departare, furtuna lumineaza norii stransi la orizont, dezvaluind castele fantomatice.
Derawan are harul de a-ti concentra toate gandurile in momentul prezent, ceea ce putine destinatii de vacanta au talentul de a face. Snorkellingul e o alta activitate construita din placerea pura a privirii. Nimic nu mai ramane in lume decat ochii care privesc in jos, spre fascinanta lume subacvatica. Inoti alaturi de testoase si pesti colorati, corali... surprinzator ca nu e un documentar tv, ci exact ceea ce vezi cu ochii tai.
Pentru calatorii fara bani, parte din experienta Derawan este insusi drumul spre acest loc de vis care dureaza cam 20 de ore cu autobuzul si e un adevarat infern. Aproximativ 15 ore petrecute intr-un autobuz gata de sa se dezintegreze pe un drum semi-asfaltat si de-a dreptul forestier pe alocuri... Am fost curioase sa vedem celebrul drum, desi la intoarcere am fi dat orice sa avem bani pentru biletul de avion...
Mi se pare incredibil ca asa ceva exista in realitate, fara filtre de culoare, fara prelucrari pentru tv... Derawan are in corp linistea fericirii, un drog care te fura de la prima privire inspre pasarelele lungi de lemn care patrund in apa limpede. Poti da ocol insulei intr-o ora, casele sunt impodobite cu flori colorate, din cer te privesc palmieri asa cum vezi doar in cartile postale sau ghidurile de calatorie.
Primul meu gand a fost ca este un loc minunat unde sa te intorci la finalul vietii. Am petrecut in Derawan doar o zi si jumatate, suficient cat sa imi lase impresia ca este un loc la capatul lumii, la granita spre o alta lume...
Noaptea, plimbandu-ma pe plaja, cu intunericul in fata, am senzatia ca pasesc spre o alta lume, spre infinit, spre Nimic. Pasarela de lemn ne duce adanc in aerul de mare, in muzica fosnitoare, sub cerul care se deschide ca o harta, ca o coala de hartie, un planetariu real. Nimic nu mai conteaza deja, ce am trait, ce voi trai, sub infinitul care iti ia mintile. In departare, furtuna lumineaza norii stransi la orizont, dezvaluind castele fantomatice.
Derawan are harul de a-ti concentra toate gandurile in momentul prezent, ceea ce putine destinatii de vacanta au talentul de a face. Snorkellingul e o alta activitate construita din placerea pura a privirii. Nimic nu mai ramane in lume decat ochii care privesc in jos, spre fascinanta lume subacvatica. Inoti alaturi de testoase si pesti colorati, corali... surprinzator ca nu e un documentar tv, ci exact ceea ce vezi cu ochii tai.
Pentru calatorii fara bani, parte din experienta Derawan este insusi drumul spre acest loc de vis care dureaza cam 20 de ore cu autobuzul si e un adevarat infern. Aproximativ 15 ore petrecute intr-un autobuz gata de sa se dezintegreze pe un drum semi-asfaltat si de-a dreptul forestier pe alocuri... Am fost curioase sa vedem celebrul drum, desi la intoarcere am fi dat orice sa avem bani pentru biletul de avion...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu